Nu-mi cauta vorbele printre
randurile scrise demult...
Nu-mi cauta pasii prin locurile cutreierate impreuna...
Vocea
mi-a pierit ascultandu-mi tacerea sufletului de prea multe ori ....
Uita-mi chipul si treci mai
departe in viata...ca si cand nu m-ai fi cunoscut vreodata.
Eu nu pot si nu vreau
sa fiu altfel decat sunt…
Nu am de unde darui iubire…
Sufletul meu a secat demult…
Nu
te trage tarash dupa sufletu-mi inghetat de furtunile vietii…
Nu pot cere ceva ce nu pot
oferi la schimb…
Stiu ca intelegi,dar nu vrei sa accepti ….insa va trece !
Uraste-ma
…si am sa fiu mai fericita,decat sa te tarasc intr-o lume umbrita,unde nu e pic
de lumina…
Imi primesc cu bratele
deschise loviturile crancene ale furtunii…
Inca am puterea de a ma tine pe picioare
,de una singura…
Tu stii ca nu accept sprijn ,dimpotriva…imi place sa tin in frau orice vrea sa ma doboare !
Sufletul tau nu pare secatuit,dimpotriva...
RăspundețiȘtergereAm invatat sa sufar in tacere,sa plang pe intuneric,iar dimineata cand ma trezesc,lacrimile mele se transforma in zambete straine!
Ștergere