Frumusetea zorilor cauta imbratisarea amurgului. Imbratisarea amurgului este aceea care iti cheama misterul, taina interioara, este ceea ce ramane mereu ascuns privirii omului cotidian, robotizat, care priveste cerul doar ca sa vada daca isi ia umbrela sau nu... este ceea ce doar inima poate dezvalui. Caci arta de a fi frumoasa pleaca de acolo... Ai privit vreodata viata, frumusetea, omul... doar cu inima? Sa ai senzaţia ca ochii fizici iti sunt de prisos, iar ceea ce conteaza este doar acea desfatare, acea realitate ultima ce ai impresia ca e fara de sfarsit... si pe care ajungi sa o cunosti si sa o respiri doar in interiorul tau, pentru ca nu gasesti cuvinte care sa o descrie. Sufletul tau, inima ta, trupul tau sa fie ca un cant de slava, un dor nesfarsit de frumos, de sens, un loc in care pamantul si cerul se unesc tainic sub lumina amurgului, sub lumina misterului...caci frumusetea este, in primul rand, mister!